vineri, 30 iulie 2010

Mai multe lucruri despre mine

Nu mi-e usor sa incep sa scriu despre mine pentru ca sunt o persoana introverita. Dar scrisul este ceea mai buna modalitate de a-mi asterne trairile si gandurile si cred ca ma va ajuta sa ma cunosc mai bine si sa reflectez mai bine asupra trecutului. Pe zi ce trece incep sa ma cunosc mai bine si cred ca procesul acesta nu va inceta sa se opreasca prea curand. Suntem prea complexi pentru a afirma ca la o varsta de 22 de ani ne cunoasteam, stim ce vrem si ce simtim.

De vreun an de zile am inceput sa am revelatii si sa imi dau seama ca viata nu se rezuma doar la avea bani pe care sa-i cheltui pe haine si iesiri in oras si club.Pentru mine asta insemna in perioada aia fericirea suprema,sa am bani, sa ma trezesc la 1, sa stau un pic la calculator si dupa sa incep sa ma pregatesc si sa stau toata ziua cu prietenele si in perioada cand aveam iubit,ii acordam si lui atentie. De la terminarea liceului,au urmat 2 ani in care nu am facut nimic pentru mine. Doar am pierdut vremea aiurea, totul se rezuma la a ma trezi la ora 2 si de a iesi ba cu prietenele, ba cu iubitul. Zilele rulau obsesiv in acelasi mod si de cele mai multe ori intervenea o plictiseala acuta de a sta pur si simplu cu prietenele mele si de a ne uita una la alta, atat de repede s-a scurs timpul! Atunci cand esti inchis in tine si nu ai decat un cerc restrans de prieteni care si ei au aceleasi obiceiuri nimic nu ti se pare absurd, crezi ca urmezi cursul firesc al vietii sau crezi in destin, ca se va intampla ceva miraculos cu tine. Vor cadea de undeva din cer milioane multe sau vei fi o persoana importanta in societatea asta. Asa doar pentru simplu fapt ca tu asa simti ca iti este locul.

Frumoase vise aveam! Si sincer nici acum nu le-am abandonat. Daaa tot mai sunt o persoana visatoare tot imi mai doresc sa fiu cineva chiar daca am realizat pe ce treapta minuscula sunt si ce drum anevoios am de parcurs. Visele nu poate nimeni sa ti le fure atata timp cat esti o persoana optimista.

Cand vezi totul in jurul tau cufundat intr-o culoare gri nu este usor sa mai fi optimist. Stiu, de cate ori nu ma scufund si eu intr-o culoare gri si pe moment cred ca nu mai am scapare si nu gasesc niciun motiv ca sa imi duc mai departe viata, dar nici calea sinuciderii nu este demna de mine. Eu totusi sunt o persoana ambitioasa nu pot sa renunt asa usor si intr-un mod atat de las la viata asta pe care o consider frumoasa. Problema mea a fost lipsa de initiativa, imi era teama sa ma scufund in ceva necunoscut cand imi era bine unde eram, fara ganduri fara sa ma preocup de mine. Eram pur si simplu ignoranta, nu imi pasa de nimic dar nu constient, inconstient! Nu am avut niciodata banii mult visati, acum sunt constienta ca daca ii aveam, traiam o mare dezamagire pt ca nu atingeam fericirea suprema si vesnica pe care credeam eu ca am sa o dobandesc cu multi bani.

In vremurile de azi cred ca foarte multe persoane se afla intr-o astfel de situatie sau cel putin a fost, in care nu ne gandim absolut deloc la noi si la sufletul nostru chiar daca aparent persoana noastra este pe primul loc. Toate persoanele din jurul nostru trec,dar noi ramanem!

Atat de mult ma scufundam in nemultumirea mea dar nu faceam nimic ca sa aduc un plus de culoare vietii mele. Si totusi era viata mea! Cand ma gandesc nu imi vine sa cred cum singuri suntem capabili sa ne facem rau, cum singuri ne limitam si ne multumim la mediocritate. TOTI OAMENII SE NASC CU ACLEASI APTITUDINI dar nu toti suntem in stare sa devenim oameni. Dam vina pe nenumarati factori externi de esuarea noastra, numai sa nu devenim constienti ca din noi vine esecul. Dupa parerea mea cel mai important in viata este sa ai AMBITIE si dupa tot ceea ce ne dorim vine.


De multe ori mi s-a intamplat sa admir persoane capabile si ambitioase pe care le-am intalnit in treacat si in momentele alea se intampla ceva in mintea mea. Nu invidiam, admiram si imi spuneam ca si eu sunt capabila sa am reusite in viata pentru ca persoana respectiva nu este mai speciala ca mine. Dar gandurile asteas-au naruit nu am dus nimic la bun sfarsit! Ma cred capabila, cred in mine dar nu am avut initiativa.

Aveam nevoie de o persoana in viata mea de care sa imi pese, si sa sufar de inferioritatea mea, sa-mi pese de parerea lui despre mine. Mi s-a aratat! Nu mi-a fost bine sa vad cu ochii mei la ce nivel eram, sa fiu corectata pentru greselile mele gramaticale. In momentele alea rabufneam si eram cotrariata, dar era spre binele meu. In ziua de azi numai este suficient sa fi doar frumoasa ca sa te deosebesti de multime. Toate femeile vor sa fie frumoase! Simtindu-ma tot mai inferioara persoanei pe care o iubesc, m-am ambitionat sa citesc. Si uite asa mi-am descoperit o pasiune. Daaa! De la prima carte citita "Venus si Marte se ciocnesc- Cum sa faci pace cu sexul opus" :) au urmat si romane si carti psihologice. A urmat o vara in care am citit foarte mult, imi placea sa stau in casa sa citesc. Iubesc sa citesc pentru ca am prilejul sa ma desprind de viata mea pentru a trai intamplarile personajelor, imi place sa imi folosesc imaginatia, este creativ. Pe langa ca te ajuta sa iti dezvolti vocabularul, cartile te ajuta sa iti imbunatatesti si cultura generala, nu imi pare rau ca am decis sa incerc sa citesc o carte. Pana la varsta de 21 de ani am crezut ca este cel mai plictisitor lucru pe care il poti face vreodata.Nu incercasem sa cittesc decat vreo 20 de pagini dintr-o carte si totusi pusesem verdictul NU IMI PLACE.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu