sâmbătă, 21 august 2010

Scrisoare deschisa

Vrea sa ma infatisez ca fiind o persoana puternica si dau senzatia ca port un scut de fier in momentul in care cineva vrea sa ma jigneasca. Nu imi este greu sa nu reactionez la oameni rautaciosi din jurul meu, dar trebuie sa recunosc ca nu sunt deloc puternica, sunt slaba si nu am pic de caracter cand vine vorba despre o persoana. Orice cuvant jignitor venit din partea lui ma sageteaza la inima, doare rau! Vreau sa scriu exact ce imi vine acum din suflet, vreau sa imi recunosc slabiciunea, vreau sa plang pana ma epuizez, vreau sa consum tot ce ma face sa fiu in starea asta. In momentul in care reactionez la jigniri atat de profund simt ca numai am control asupra vietii mele si ca el poate sa faca ce vrea cu viata mea... Cu persoana langa care ar fi trebuit sa ma simt ceea mai puternica si langa care ar fi trebuit sa simt ca pot cuceri lumea, exact el ma face sa ma simt ca un nimic...El nu are nicio vina, poate pentru el este un simplu joc de cuvinte, greseala mea ca i-am incredintat puterea asta, sa poate sa imi pericliteze imaginea de sine... Imi vine sa fug de el, mi se face teama de puterea pe care o are asupra mea, de cum poate sa ma zdruncine doar cu niste cuvinte. De ce ma afecteaza niste cuvinte pe care le-am mai auzit de foarte multe ori, de ce au acelasi impact asupra mea in ciuda faptului ca le-am mai auzit de atatea ori?...
Ceea ce ma consoleaza este ca eu i-am aratat cum sunt si cine sunt, fara ambalaj, stie totul despre mine, depinde numai ce vrea ochii lui sa vada...Am gresit mult pentru ca nu stiam ce inseamna cu adevarat o relatie si cum sa te bucuri de sentimentele frumoase pe care le primeam. Dar greselile din trecut si faptul ca am suferit ca le-am comis m-au facut sa imi dau seama ce vreau si cum ar trebui sa procedez pentru a avea ce imi doresc. Am ales calea sinceritati, si pot spune ca ma simt minunat sa pot fi exagerat de sincera cu persoana de langa mine si sa spun ce am in minte fara sa imi imbrac cuvintele intr-un ambalaj comestibil... Deja incep sa ma simt mult mai bine ca am ales sa imi public gandurile, nu vreau sa pastrez doar pentru mine slabiciunile mele si sa le maschez. Vreau sa le dezvalui ca sa pot sa le infrunt... I-am incredintat toata increderea mea, am vorbit deschis cu el si nu imi pare rau, nu imi pare rau ca m-am dedicat lui, daca aveam puterea si muntii din loc i-as fi mutat daca ne incomodau, sa-i castig increderea. Asa am simtit! M-a facut sa imi doresc din tot sufletul sa fiu sincera si fidela, si nu mi-a fost greu. Pentru ca el era singurul barbat care exista pentru mine. Recunosc ca si acum mai este dar incerc sa-l vad vad cu alti ochi, care il fac sa fie un pamantean...
Urma sa ma supun unei operatii, bineinteles a fost moftul meu, nicidecum nu a fost o necesitate. Nu a fost ceva de care depindea viata mea... A fost pur si simplu dorinta mea. Nu mi-a fost teama de decizia pe care o luasem,pot spune ca eram chiar curajoasa si nu ma gandeam la riscurile la care te supui in momentul in care de bunavoie te urci pe masa de operatie si ti se face o anestezie totala. Nu stiam despre ce este vorba pentru ca era prima mea operatie si prima anestezie totala, dar nu ma temeam. Emotii nu aveam, eram doar nerabdatoare sa se finalizeze operatie si sa ma vad schimbata... M-am indreptat curajoasa spre spital, mi-am lasat bagajele intr-o rezerva si asteptam sa vina doctorul sa ma anunte ca pot merge in sala de operatie... Cu putin timp inainte de a ma duce in sala de operatie deja incepea sa ma cuprinda teama sau mai bine zis melancolia. Ma cuprinsese o tristete pentru ca aveam teama ca nu o sa ma trezesc din anestezie si nu vroiam sa ii las pe cei dragi mie sa sufere dupa mine. Ma gandeam la parintii mei de acasa si ma apucase un dor si tristetea ca era posibilitatea sa nu-i mai vad niciodata. Eram insotita de prietenul meu si una din prietenele mele... Nu stiu daca ei au simtit ceva dar il imbratisam ca si cum a fi fost ultima oara, nu puteam sa ma desprind de el. Aveam ganduri ca am sa ma despart de viata asta si nu imi doream. Nu imi doream sa-i fac sa sufere pentru mine, numai la asta ma gandeam... Nu am realizat cand si-a facut anestezia efectul. Cand am inceput sa ma trezesc si am vazut ca sunt pe o targa in momentele alea eu am crezut ca abia isi face anestezia efectul si ca urmeaza operatia, dar de fapt totul se terminase cu bine. Eram foarte adormita si primul lucru pe care mi-l doream cu nerabdare era telefonul ca sa-i pot anunta pe cei dragi ca sunt bine si sa-i scap de griji...

miercuri, 11 august 2010







Am descoperit ce ma binedispune, muzicaaaaaa!

La inceputul anului am fost intr-o excursie in Republica Dominicana, ce mi-a placut... Primul impact pe care l-am avut si care imediat mi-a dat o stare de bine a fost temperatura. Am plecat de la o iarna grea, de la 0 grade. In timpul escalei de la Bruxel am inghetat de frig, pur si simplu nu-mi mai iesea frigul din oase cand am intrat in avion in drum spre destinatie. Eram asa de nerabdatoare sa ajung intr-un loc cu totul nou, dar aveam de parcurs 11 ore cu avionul... Au trecut... Si in mometul in care am coborat din avion chiar ne astepta o lume noua, ne-a izbit o caldura si soareeee, erau 30 de grade. Aveau un aeroport fara geamuri, era cu totul aparte, de pe pista pana in aeroport am mers pe jos si acolo ne-au intampinat cu muzica si poze.:) Deja simteam caldura rau,pt ca eram in cizme, blugi si pulover. Am ajuns la hotel si in mijlocul receptiei era un brad mare pt ca era data de 1 ianuarie. Mi s-a parut haios, sa vad combinatia de brad impodobit cu oameni in costume de baie, persoane inchise la culoare, temperatura de 30 de grade si muzica latino:)


Peste tot numai muzica latino se auzea... Oameni erau atat de veseli, angajatii hotelului fredonau ritmuri latino in timp ce isi faceau treaba... Nu lasau sa se vada pe chipurile lor neajunsurile vietii,ei cantau... La o plimbare prin imprejurimi, nu am ezitat sa observ ca pe langa casele sarace erau terase DISCOTECA:)
Era atat de impresionant, atata verdeata, am iesit dintr-un peisaj trist de iarna ploioasa si am intrat intr-unul mult prea verde, plin de veselie si tare calduros.

Oameni aceia mi-au transmis gandurile ca muzica poate fi o terapie buna, te poate face sa intri repede intr-o stare de bine. Asta simt si eu, cata energie imi da muzica, cum ma poate transfera intr-o alta stare. Imi place sa ascult muzica! Muzica si miscarea sunt cele mai bune terapii pentru mine, simt cum eliberez o stare de bine...

marți, 10 august 2010

Vreau sa gasesc locul unde sa ma simt bine... Pun un costum de baie pe mine, imi iau cartea, imi iau telefonul si castile si pornesc unde ma duc picioarele si gandul. Merg ascultand muzica preferata, fara sa mai aud nimic imprejur, doar sa vad. Fac abstractie de lumea din jurul meu,imi fredonez melodiile, uit sa simt si caldura groaznica de la unu jumatate dupa-amiaza. Vreau doar sa vad, numai vreau sa aud, sa simt!

Am ajuns dupa un drum de 30 de minute pe care nu l-am simtit,parca l-am zburat,atat de repede m-a dus gandul spre mare. O privesc de sus si abia astept sa patrund in ea,sa simt cum se sparg valurile mici pe mine, sa incep sa inot dupa geamandura. Ma simteam atat de bine sa fiu singura pe plaja sa nu fie galagie sa pot auzi valurile marii, sa pot sa stau la soare si sa citesc ce-mi place. Sau sa ma deconectez de tot ce se aude, sa ma aud doar pe mine si muzica care imi place...

duminică, 8 august 2010

Sunt unele momente in care chiar trebuie sa ai curajul sa nu te lasi ispitita de gandurile negative si sa cazi in cursa lor. E atat de greu sa poti fi intotdeuna cu zambetul pe buze cand sunt ganduri care te macina. Ce greu este sa nu iti spui intrebarea de ce mie? Starile mele sunt atat de schimbatoare, acum stiu cum sunt, posibil sa stiu si mai tarziu dar maine chiar nu am idee cum ma voi trezi.Asta ti se intampla cand nu iti stapanesti bine emotiile, cand iti doresti din tot sufletul sa fii stapan pe propriile emotii dar te tradeaza. Atat de usor pot sa ma scufund in lacrimi si in depresie si cu greu pot iesi.

Dar daca nu as fi varsat atatea lacrimi,oare imi dadeam seama ca sunt victima propriilor ganduri?

Nici nu ne dam seama ca suferinta ne poate face mai puternici... Cu totii fugim de cuvantul suferinta, este un sentiment pe care nimeni nu vrea sa-l traiasca, dar daca nu ar exista suferinta nu am mai aprecia momentele frumoase care iti umple sufletul de bucurie. Daca am fi inconjurati numai de stare de bine, totul ni s-ar parea normal si fericiti tot nu am fi. A fi fericit este scopul fiecarui om, toata lumea cauta fericirea si fiecare dintre noi o percepe altfel. Poti sa gasesti motive de a zambi in orice lucru pe care il intalnim,numai sa ne dorim. Important este sa stii ce iti doresti, ce te face fericit ca sa poti lupta spre drumul acela. Drumul este unic pentru fiecare in parte,pentru ca ce ma face pe mine fericita nu este o regula sa te faca si pe tine.


Ajunge cu atata pasivitate, ajunge cu atata derutare, ajunge sa batem tot timpul in retragere, de ce ne este frica de esec? Incerci dar esuezi, ei si? Mai incerci inca odata, in mometul in care intervine un esec inseamna ca nu ne-am invatat lectia, trebuie sa fim mai atenti si sa mai incercam odata.

Perseverenta este mama reusitei.

Nu trebuie sa ne intereseze de oameni care rad si critica de esecurile noastre,pt ca cei mai multi nu esueaza pt ca nu au curajul sa incerce.

Teoria este egala cu 0 fara practica. Nu lasa pe maine, ce ti-ai propus sa faci azi. Maine din pacate poate nu va mai veni.

Andre Moreau

TE IUBESC


Cand putem trai impreuna pe mai multe planuri,

Cand ne place sa dansam, sa facem dragoste sau sa cantam,

Cand indraznim sa exploram lumea exterioara si interioara,

Cand putem cauta impreuna cu cativa prieteni

Cum sa depasim frontierele vietii, Sa discutam si sa ascultam linistea

Sau sa ne bucuram impreuna de parfumul florilor,

Sa radem sau sa ne privim fara a rupe tacerea,

Cand putem vibra in gradinile noastre secrete,

Cand relatia noastra devine panoramica,

Cand pot sa-ti spun totul fara sa ma simt obligat,

Cand, atunci cand ma iubesc, ma poti iubi si tu

Cand, atunci cand te iubesc, te poti iubi si tu,

Cand recunosc in tine cealalta jumatate din mine

Cand traiesti singur la fel de bine ca atunci cand esti cu mine,

Cand poti sa ma consolezi atunci cand sunt trista,

Cand pot sa te ajut atunci cand intri in panica,

Dar s-atunci cand esti suparat ca nu corespund asteptarilor tale si te infurii

Eu pot in continuare sa te iubesc,

Chiar si atunci cand tu nu ma iubesti,

TE IUBESC inseamna intr-adevar TE IUBESC.





Andre Moreau -DESPRE DRAGOSTE




Majoritatea oamenilor cred ca dragostea este ceva in doi, care incepe cu atractia: ma simt atras de celalalt si il iubesc. Dar, in mod fundamental, dragostea reusita incepe in interiorul meu: ma iubesc si sunt plin de iubire, imi place viata, ceea ce creez, ceea ce vad, oamenii pe care ii intalnesc. In aceasta stare de dragoste, daca intalnesc o persoana care ma atrage si care ma iubeste, atunci curentul se formeaza si dragostea, aceeasi dragoste, se traieste in doi, intr-un mod viu si bogat.

Creez mai intai in mine ceea ce-mi place in relatia mea cu celalalt. Incerc sa ma ascult pe mine in fiecare moment al existentei mele, sa ma aud si sa ma inteleg atunci cand vorbesc. Incerc sa ma recunosc si sa ma apreciez. In sfarsit, ma simt responsabil de a ma iubi si aprecia in ceea ce realizez.


Iubirea de sine este o conditie prealabila pentru orice relatie. Daca nu ma iubesc, nu pot sa ma simt capabil sau demn de a fi iubit, nici sa accept dragostea celuilalt. Sunt in dezacord cu persoana care ma iubeste, pentru ca eu nu ma iubesc.

Creez, in sfarsit, pentru celalalt, ceea ce-mi place sa primesc de la el: ascult ce imi spune si ce nu-mi spune prin comportamentul lui nonverbal; aud ceea ce el nu reuseste sa-mi spuna si ceea ce evoca si atinge in mine. Imi place si admir felul sau de a-si crea viata. Intr-o astfel de relatie, ma simt liber sa fac ce-mi place si sa-l las pe celalalt sa faca ceea ce-i place. Daca observ ca nu ne place nimic impreuna, atunci incepem sa reflectam la relatia pe care o avem. Daca avem multe puncte in comun, atunci este formidabil.


Saint Exupery spunea: “A iubi nu inseamna sa ne privim unul pe altul, ci sa privim amandoi in aceeasi directie”. Eu cred ca mai curand “A iubi inseamna sa ne privim mai intai unul pe celalalt, pentru a privi apoi amandoi in aceeasi directie”.
Socrate zicea: daca nimeresti o sotie buna, vei fi fericit, daca nimeresti una rea, vei deveni filozof.


Ce crezi ca vrea el? :-))

Caietul Visurilor

Spune-ti tu:

Sunt buna!!

Pot realiza orice imi propun!

Decid sa obtin tot ce-mi doresc!

Sunt frumoasa si inteligenta!

Sunt o luptatoare si am de gand sa mor cu sabia in mana!

Eu imi creez viata, cum imi astern asa dorm!

Daca nu are cine sa iti spuna repeta-ti zilnic, si de 100 de ori pe zi pana iti intra in cap cat de minunata esti. Poti realiza tot ceea ce-ti propui, pentru ca noi detinem controlul propriei vieti. Trebuie sa cerem mult de la viata,trebuie sa invatam sa devenim mai pretentioase.

“Iubirea de sine este cea mai buna modalitate de a fi iubita toata viata.” Oscar Wilde

Trebuie sa renuntam sa mai apelam la familie,prieteni si iubit in mometul in care trebuie sa luam o decizie. Deciziile ne apartin! Daca pentru prietenii,iubit, preocuparea principala este distractia,tu sacrifica distractia, preocupa-te sa iti atingi obiectivele. Ai o datorie fata de tine, sa investesti timp in imaginea ta de sine. Fa sport,citeste carti bune,articole bune, dezvolta-te permanent,rasfata-te! Un trup perfect si un zambet larg te ajuta mult! Spune NU superficialitatii si fi ceea mai buna in domeniul feminitati! Imbogateste-ti mintea si sufletul. Evolutia ta iti asigura evolutia dragostei voastre. Fii perfecta din punct de vedere fizic,asta iti asigura un viitor stralucit.

vineri, 6 august 2010

EL

Dupa o cearta fulgeratoare totul s-a terminat printr-un sarut si o apropiere inocenta... Asa a inceput totul... Descopeream in el o persoana cu adevarat interesata de mine,sincer si fara o masca superficiala,imi placea mult felul lui de a fi,de prima data cand ne-am vazut 4 ore s-au scurs foarte repede impreuna. Poate gandul meu l-a chemat si l-a atras langa mine pentru ca aveam mare nevoie de o atentie coplesitoare. Nu imi dadeam seama de cata nevoie aveam de el,dar cred ca glasul inimii mele a fost atat de puternic de la adus langa mine fara sa-l chem. Aveam nevoie sa invat sa iubesc, aveam nevoie sa ma gandesc la cineva cand puneam capul pe perna si sa simt ca avem aceleasi ganduri.Ma facea sa cred ca sunt ceea mai importanta din viata lui, pentru ca imi acorda timpul lui,imi arata neincetat ca ii face placere sa ne distram impreuna si sa facem cat mai multe lucruri impreuna. Atat de multa daruire...In apropierea zilei mele de nastere mi-a propus sa plecam impreuna intr-o vacanta, eu nici pasaport nu aveam:), nu mai zburasem cu avionul si nici nu imi mai petrecusem 7 zile cu un baiat. Pot spune ca am zburat spre o multime de sentimente pe care nu le-am banuit in clipa in care am pus piciorul in avion impreuna...

joi, 5 august 2010

De acum un an...

Ma trezesc in fiecare zi cu gandurile cele mai profunde despre lumea in care traiesc,despre persoanele care ma inconjoara si am ajuns la concluzia ca nu sunt suficiente.As vrea sa intalnesc tot mai multe persoane, sa pot observa cat mai multe reactii la situatiile la care sunt supusi. Este greu de crezut cum predomina prostia,lucrul acesta l-am realizat din carti dar am ajuns sa descopar pe propria mea piele ca oameni reactioneaza in masa la jigniri,nu aspectul acesta m-a socat ci faptul ca majoritatea dau replici atat de comune si lipsite de originalitate... Am atat de multe ganduri si sunt tot mai mult interesata de reactiile oamenilor,nu vreau sa ma rezum doar la a citi,vreau sa exploatez cat mai mult posibil asa zisul hobby pe care mi l-am descoperit,vreau sa ajung sa cunosc foarte bine omul,majoritatea oamenilor in ciuda statutului financiar au un punct comun mediocritatea,ne lasam manipulati de societate,ne este reprimata increderea in propria persoana,( daca noi insine nu avem incredere in noi,nu avem cum sa avem marea pretentie ca ceilalti sa aiba incredere in noi),nu suntem lasati sa ne expunem libera gandire,nu suntem lasati sa actionam din instinct,suntem inrobiti,suntem condamnati sa fim sclavii societati, a religiei,a ORDINI MONDIALE si aceste aspecte sunt valabile pt majoritatea rangurilor sociale,fiecare intr-o masura este sclavul cuiva.Am speranta ca poate am sa reusesc sa imi schimb viata sa vad lucrurile mult mai amplu,nu atat de superficial si de restrans cum credeam ca este viata.Mi-am largit foarte mult orizonturile in ultimele 3 luni de cand am luat prima carte in mana,intamplarea asta o pot numi ceea mai mare realizare a mea.In scoala generala si in liceu majoritatea colegiilor ,ma criticau ca intruchipez prostia:fata draguta,aranjata,superficiala si proasta. Dar de ce? Pentru faptul ca nu invatam,aveam note foarte mici pentru o fata,chiuleam,nu imi pasa,d-asta eram o proasta! Si sunt sigura ca multa lume inca ma percepe ca fiind o fata superficiala,dar nu vreau sa fac nimic in legatura cu aspectul acesta,fiecare e liber sa ma perceapa dupa cum ii convine mai mult. Lumea critica mult,uita de propria persoana,ii place sa inferiorize-ze persoanele pe care le intalnesc ca sa ii creasca vanitatea,nu vrea sa vada realitatea,isi creeaza singuri un balon de aer in care se refugiaza dar in acelasi timp sunt foarte sensibili,imediat le poti atinge vanitatea,le poti distruge falsa incredere in sine,ii poti face sa reactioneze la jigniri,majoritatea oamenilor si trebuie sa recunosc ca si eu reactionez la jigniri si la multe alte lucruri care ne deranjeaza,dar oameni nu constientizeaza ca se lasa manipulati de interlocutor,este ca si cum cineva ar apasa butonul play si noi incepem sa cantam,ei nu percep asa situatia,cred ca actioneaza si este ceva normal sa izbucnesti. Sunt foarte multe probleme de ordinul social de dezbatut,sunt foarte multe lucruri care ne inrautatesc situatia in care ne aflam,omul este un lucru divin,am fost creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu,avem o putere neimaginabila,am putea stapani atat de multe lucruri dar totusi nu suntem in stare sa ne rezolvam propriile probleme,care uneori chiar nu sunt cu adevarat probleme suntem redusi la dobitocime,suntem o turma de oi,nu suntem incurajati sa ne dezvoltam.Am dezvoltat industrii,tehnologie dar totusi nu am reusit sa ne dezvoltam creierul,am ramas la stadiu de 5% si 7-8% pe cei pe care ii consideram genii. Ma simt minunat scriind aceste randuri,vreau sa capat inteligenta,aceea inteligenta cu care ne nastem, care este reprimata de parinti care ne vor ascultatori si cat mai putin intrebatori.O persoana ascultatoare nu poate fi niciodata inteligenta,ea se supune pur si simplu ideologiilor parintilor si societati. Se conformeaza, nu pune intrebari . Prefera sa nu infrunte realitatea,ii este frica de necunoscut,nu vrea sa exploreze,o persoana care este ascultatoare se teme mult,se teme de parinti,se teme de oameni din jur si se teme de societate.La acest lucru suntem noi invatati,sa ne temem! Un copil mic este mai inteligent ca un adult,pentru ca nu ii este inca reprimata in totalitatea creativitatea si spontaneitatea.Nu intelegeam nici eu de ce se spunea ca poti invata multe lucruri de la copii mici,poti invata cel mai pretios lucru pe care ei il au si noi l-am pierdut INTELIGENTA. Tindem sa credem ca inteligenta inseamna intelectual. Sunt doi termeni cu totul diferiti,a fi inteligent nu inseamna sa ai o cultura generala foarte bogata.Daca detii multe informatii,cunostinte esti inteligent atata tot.In perioada primitiva oamenii erau mult mai inteligenti decat in ziua de azi,tehnologia ne facilizeaza multe lucruri,poate lucrul acesta ne ajuta sa castigam timp dar inteligenta ne este omorata...
Am sa va spun o anecdota: Era o femeie care vroia sa deschida o cutie de pateu,langa ea era o bucatareasa fara scoala,care nu stia nici macar sa citeasca. Femeia ca sa poate deschide cutie a vrut sa citeasca instructiunile,dar cand s-a intors cu spatele,bucatareasa a luat cutia si a desfacut-o.Ca sa fii inteligent nu iti trebuie scoala,trebuie sa actionezi dupa instinct....
Azi am avut de dat examen de admitere.Tinand cont ca materia pe care am dat-o este demult apusa in mintea mea,imi doresc la maxim nota mare pentru a intra la un loc fara taxa...Eu am speranta ca pot reusi,cred in miracolul acesta,chiar cred si am speranta.Deocamdata facultatea este speranta mea,raza mea de soare,diploma de licenta poate fi un pas spre am putea creea un viitor,pt a-mi face casa mea,mult visata si toata pretentiile materiale pe care le am...Am mare ambitie sa termin facultatea aceasta si sa realizez ceva,este speranta mea,cred in ea! Sunt atat de entuziasmata de conceptul acesta de student,imi doresc sa fiu printre copii,nu imi vine sa cred dar imi este dor.Inainte imi era foarte greu sa port o conversatie cu cineva,imi era practic imposibil,ma gandeam cu groaza la lucrul acesta,m-i se inclestea mintea,era ceva imposibil pt mine sa port o conversatie cu cineva necunoscut.Cineva ma acuza ca sufar de superioritate ca desconsider foarte mult oameni din jurul meu,ca nu vreau sa fiu sociabila,dar in sinea mea,imi doream dar nu puteam.Ceva imi inclestea mintea pur si simplu,eram crispata,nu gandeam. Acum cand vad ca de simplu se poate face o conversatie cu cineva,cum de usor te poti face placuta si agreata,imi este foarte simplu,pot spune ca sunt nerabdatoare sa fiu intr-un colectiv,sa ma imprietenesc,sa vorbesc.Imi este dor sa fiu elev,chiar daca in ani de liceu nu m-am integrat deloc in vreun grup,simt ca acum o pot face,pot sa fiu ceea mai agreata,detin puterea asta!! Vreau sa merg la facultate,este ceea mai mare ambitie a mea,trebuie sa o termin!
Retraiesc emotia pe care am avut-o la examenele anterioare sau mai degraba curiozitatea sa aflu nota de admitere,daca sunt atat de norocoasa sa se intample un miracol,cred in asta,simt ca cineva de Sus are grija de mine,imi place sa cred asta.Sunt fericita ca sunt inzestrata cu o minte care memoreaza foarte repede,sunt fericita ca am fost inzestrata cu un chip dragut,stiu eu ca scopul meu nu este sa imi vand demnitatea,este sa fiu undeva sus,asta simt si cred cu multa tarie ca nu ma voi directiona spre vreun alt drum,vreau sa imi urmez drumul meu.Vreau sa imi gasesc linistea sufleteasca,sa ma impac cu fiinta mea,vreau sa nu ma atinga rautatile pamantului,invidia,gelozia sa nu se mai gaseasca aproape in fiecare zi in viata mea. Termeni negativi sa ma ocoleasca,vreau sa invat sa ma apreciez asa cum sunt pt ca sunt bine,cred ca sunt o fiinta divina venita pe frumoasa noastra planeta cu un scop maret.Nu simt ca sunt o muritoare de rand,menita sa isi traieasca banal viata,vreau sa cred ca sunt mareata! Ma simt minunat cand recitesc randurile pe care le scriu,ma simt fericita asa pt simplu fapt ca scriu,pt ce imi vine in minte,sunt fericitaaaaaaaaaaaaaaa!!! Simt ca am evoluat mult,ma simt mult mai capabila,simt ca sunt alta persoana,mi-am urmarit singura evolutia,vreau sa citesc mult pt ca aflu multe informati interesante si imi dezvolta mult vocabularul,s-a creat un miracol cu mine.Cartile educa spiritul!
De ce este atat de important sa invatam sa ne stapanim emotiile?

Conteaza atat de mult sa invatam sa avem stapanire pe sine. De cele mai multe ori afirmam ca suntem stapani pe sine,dar cum ne ivim de un inconvenient imediat pune stapanire pe noi furia sau oricare alta forma de manifestare.Ne simtim bine dand frau liber furiei in momentul in care pune stapanire pe noi, dar dupa poate interveni si un sentiment de vinovatie.

Admir persoanele care au puterea de a nu raspunde cu o replica la abuzul celor din jur si de a trata cu indiferenta, dar nu-i admir pe cei care din lipsa de curaj nu isi dau frau liber impulsivitatii.

marți, 3 august 2010

Totul este IUBIRE!

Mi-am format un frumos obicei, sa ies in fiecare seara inainte sa se intunece sa alerg in parc.In momentul in care incep sa alerg, o avalansa de ganduri imi vin in minte si pot pur si simplu sa ma detasez de corp si sa uit de oboseala si de timpul care trece. Parcurgand traseul bine stabilit,pe care il strabat de trei sau patru ori depinde de dispozitie, nu am cum sa nu observ trecand printre alei totul inverzit, salciile revarsate aproape una cu iarba, cainii alergand, oameni de toate varstele plimbandu-se sau pur si simplu stand cu familia relaxati la pescuit pe malul ghiolului.Simt o recunostinta pentru faptul ca pot vedea, ca imi pot delecta creierul cu imagini atat de frumoase. Strabatand aleile unui parc inverzit in totalitate si atat de plin de oameni este pur si simplu fantastic sa constati cat de liniste poate fi,si cate suntete pe care le ingnoram putem auzi. Sa alergi contra vantului,sa simti aer rece pe piele, sa auzi pasarele ciripind, sa-ti trosneasca sub picioare scoarta de copac, te simti altfel. Altfel te simti gasind bucurie in lucruri simple.