sâmbătă, 21 august 2010

Scrisoare deschisa

Vrea sa ma infatisez ca fiind o persoana puternica si dau senzatia ca port un scut de fier in momentul in care cineva vrea sa ma jigneasca. Nu imi este greu sa nu reactionez la oameni rautaciosi din jurul meu, dar trebuie sa recunosc ca nu sunt deloc puternica, sunt slaba si nu am pic de caracter cand vine vorba despre o persoana. Orice cuvant jignitor venit din partea lui ma sageteaza la inima, doare rau! Vreau sa scriu exact ce imi vine acum din suflet, vreau sa imi recunosc slabiciunea, vreau sa plang pana ma epuizez, vreau sa consum tot ce ma face sa fiu in starea asta. In momentul in care reactionez la jigniri atat de profund simt ca numai am control asupra vietii mele si ca el poate sa faca ce vrea cu viata mea... Cu persoana langa care ar fi trebuit sa ma simt ceea mai puternica si langa care ar fi trebuit sa simt ca pot cuceri lumea, exact el ma face sa ma simt ca un nimic...El nu are nicio vina, poate pentru el este un simplu joc de cuvinte, greseala mea ca i-am incredintat puterea asta, sa poate sa imi pericliteze imaginea de sine... Imi vine sa fug de el, mi se face teama de puterea pe care o are asupra mea, de cum poate sa ma zdruncine doar cu niste cuvinte. De ce ma afecteaza niste cuvinte pe care le-am mai auzit de foarte multe ori, de ce au acelasi impact asupra mea in ciuda faptului ca le-am mai auzit de atatea ori?...
Ceea ce ma consoleaza este ca eu i-am aratat cum sunt si cine sunt, fara ambalaj, stie totul despre mine, depinde numai ce vrea ochii lui sa vada...Am gresit mult pentru ca nu stiam ce inseamna cu adevarat o relatie si cum sa te bucuri de sentimentele frumoase pe care le primeam. Dar greselile din trecut si faptul ca am suferit ca le-am comis m-au facut sa imi dau seama ce vreau si cum ar trebui sa procedez pentru a avea ce imi doresc. Am ales calea sinceritati, si pot spune ca ma simt minunat sa pot fi exagerat de sincera cu persoana de langa mine si sa spun ce am in minte fara sa imi imbrac cuvintele intr-un ambalaj comestibil... Deja incep sa ma simt mult mai bine ca am ales sa imi public gandurile, nu vreau sa pastrez doar pentru mine slabiciunile mele si sa le maschez. Vreau sa le dezvalui ca sa pot sa le infrunt... I-am incredintat toata increderea mea, am vorbit deschis cu el si nu imi pare rau, nu imi pare rau ca m-am dedicat lui, daca aveam puterea si muntii din loc i-as fi mutat daca ne incomodau, sa-i castig increderea. Asa am simtit! M-a facut sa imi doresc din tot sufletul sa fiu sincera si fidela, si nu mi-a fost greu. Pentru ca el era singurul barbat care exista pentru mine. Recunosc ca si acum mai este dar incerc sa-l vad vad cu alti ochi, care il fac sa fie un pamantean...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu