Urma sa ma supun unei operatii, bineinteles a fost moftul meu, nicidecum nu a fost o necesitate. Nu a fost ceva de care depindea viata mea... A fost pur si simplu dorinta mea. Nu mi-a fost teama de decizia pe care o luasem,pot spune ca eram chiar curajoasa si nu ma gandeam la riscurile la care te supui in momentul in care de bunavoie te urci pe masa de operatie si ti se face o anestezie totala. Nu stiam despre ce este vorba pentru ca era prima mea operatie si prima anestezie totala, dar nu ma temeam. Emotii nu aveam, eram doar nerabdatoare sa se finalizeze operatie si sa ma vad schimbata... M-am indreptat curajoasa spre spital, mi-am lasat bagajele intr-o rezerva si asteptam sa vina doctorul sa ma anunte ca pot merge in sala de operatie... Cu putin timp inainte de a ma duce in sala de operatie deja incepea sa ma cuprinda teama sau mai bine zis melancolia. Ma cuprinsese o tristete pentru ca aveam teama ca nu o sa ma trezesc din anestezie si nu vroiam sa ii las pe cei dragi mie sa sufere dupa mine. Ma gandeam la parintii mei de acasa si ma apucase un dor si tristetea ca era posibilitatea sa nu-i mai vad niciodata. Eram insotita de prietenul meu si una din prietenele mele... Nu stiu daca ei au simtit ceva dar il imbratisam ca si cum a fi fost ultima oara, nu puteam sa ma desprind de el. Aveam ganduri ca am sa ma despart de viata asta si nu imi doream. Nu imi doream sa-i fac sa sufere pentru mine, numai la asta ma gandeam... Nu am realizat cand si-a facut anestezia efectul. Cand am inceput sa ma trezesc si am vazut ca sunt pe o targa in momentele alea eu am crezut ca abia isi face anestezia efectul si ca urmeaza operatia, dar de fapt totul se terminase cu bine. Eram foarte adormita si primul lucru pe care mi-l doream cu nerabdare era telefonul ca sa-i pot anunta pe cei dragi ca sunt bine si sa-i scap de griji...